ce noapte e in dimineata asta…

mi-ai spus ca nu-i adevarat , ca mint ca fac ca dreg.. ti-am scos ochii pe rand sa nu mai ai cu ce  plange… mi-ai spus ca ma iubesti.. dar nu mi-ai spus de fapt..
am crezut ca-i soare afara.. dar la fereastra mea tot ninge..

de la mine… catre mine…

descant.. descant zile si clipe prea injurate de vreme .. descant scaunul pe care stau si farfuria la care ma inchin.. descant si ma las descantata de toate, prea furioasa.. prea neagra acum..
prea trist.. vorbesc singura si ma infoi la taste..
ma scuzi… iarta-ma de toate.. iarta-ma ca te-am dat cu capul de pereti de-atatea ori… ti-am spus stop pe rosu si apoi ti-am mai dat o castana… iarta-ma .. ca daca  nu ma vei ierta tu iti voi face vant in prapastia pe marginea careia te balansezi ca un copil retard..
sunt furioasa.. furioasa pe tine, pe mine si pe tastele astea negre care clampanesc fara jena..
mi s-au mai innalbit 3 fire azi din parul meu si-asa blond..
nu mai zic nimik… ca pielea mea o sa starneasca invidia si celor mai afurisite gaini din gradina matii..
da.. iarta-ma te rog…

noaptea asta… e prea tarziu…

ti-as fi scris o poezie.. ti-as fi scris nopti la rand pictate de poeti rozete ale timpului … ti-as fi marturisit ca nu am vrut sa plec… sau macar ca as fi vrut sa raman,..
m-am sarutat cu un strain… un strain mi-a atins buzele ca si cum mi-ar fi strans palmele la piept cu o ardoare aproape parinteasca..
m-am sarutat cu un strain.. atat de aproape as fi zis ca e o parte din mine.. clipim in acelasi acord duelar de vreme ca panze de vas ne-am fi gasit directia…
m-am sarutat… el a zis ca suntem straini…in ochi-i verzi m-am pierdut si eu cum s-a pierdut si vremea… ragea invidioasa limba ceasului.. nemaiputand sa bata asa repede precum bate suflul inimii mele…
m-am saru… never mind.. e prea frumoasa noaptea.. iar mie mi-e prea somn.. nu ca as fi obosit.. dar mi-e prea somn… iar de-nselat.. loiala-i sunt doar noptii…

…

mi-am numarat nopti la rand bataile inimii, si le-am impartit: una pentru tine, una pt mine, una pentru tine una pt minw,,, apoi am inceput sa-ti dau tie mai multe… iar acum.. acum nu mai pot sa respir..
le-ai luat pe toate…
am vrut sa-ti dau jumatate din inima mea…. dar cand m-am uitat.. nu mai era acolo…am vrut s-o caut la tine… dar nu te-am gasit..

sa-ti povestesc! am intrat pe mess… erai offline… apoi am intrat pe detectinvisible.ro… ti-am scris idu… si tot offline erai…am vrut sa te sun sa te intreb daca stii ceva de ea… dar nu aveam credit … am intrat mai apoi pe hi5… tot off… nah… ce sa zic.. te-am tot cautat…
si.. te caut si acum…
din fericire.. pot sa respir.. si de multe ori aud inima batand atat de tare. nu e a mea… nush a cui e… am tot intrebat dar… nush… acum te intreb si pe tine… n-ai pierdut nimic?

…

firicele din mine si-au impletit coditele printre palmele tale… ne-am lasat.. si ne-am lasat convinsi de noapte.. ca 2 betivi strangeam in mana dragostea ca si cum ar fi fost paharul de rachiu.. o beam in shoturi..sticle intregi cu pofta unui flamand la cantina saracilor … si… in seara aceea ne-am imbatat.. ne-am imbatat atat de tare incat nu ma mai pot trezi nici acum… capul ma doare, si cum ar putea sa nu ma doara cand tu nu esti aici?

…

stau singura in camera fara ganduri.. fara rost.. imi vars furia pe tastele negre si ele de furie.. nu esti aici..ba esti.. dar mai mult decat aici esti acolo..noptile si-au plans apusul de prea multe ori la fereastra mea…. prea multe vise inchinate si jertfite pe altarul vremii…
tu de ce taci? nu stii cate lacrimi s-au zbatut sa te-atinga? cate clipiri disperate sa te-adore? cati elefanti s-au leganat pe panza de paianjen?
privesc amar la jocul nostru de copii.. si prunci se zbat in letargia vietii asa cum noi ne furam priviri reci atintite pe monitor..

…

zile plang.. si nopti la rand canta serii dragoste.. clipe se scurg.. si timpul injura slove fine catre vreme.. de ne-a lasat.. de ne-a uitat in picaturi de ore..
si zile trec.. soarele rasare curgand in acelasi apus rastignit de vreme..
te tin de mana.. toti ne privesc tihniti de toate.. te imbratisez ca si cum am transformat din luni o noapte..
stafii ne rad in fatza .. eternitatea-i numai a lor..
spune-mi ca nu au dreptate, ca maine vor plange.. iar noi vom rade de dorul lor!

…

ne implinim in directii fade.. ne intalnim si azi… asa cum ne-am vazut si ieri..nu mai tineri, dar mai fericiti.. nu mai frumosi.. dar mai stralucitori…nu mai suntem jumatati, am invatat sa fim propriul nostru intreg.

ne intalnim si azi.. asa cum ne-am vazut si ieri.. privirea-ti injura deplorabil timpul.. vremea a trecut nesimtita acoperindu-ne chipurile cu voaluri negre.. suntem 2 straini privindu-ne stafiile la mormantul dragostei noastre.. genunchii-mi temura sperand sa nu fi murit.. sau macar sa invie.. crucea prafuita zace sub mormanu de buruieni.. am fost oare noi?
ceainicuri ruginite zbiara impiedicandu-se unul de celalalt.. tavanul se cojeste apasat de igrasia ce ne usuca mainile acum cand incercam sa le impreunam..

ne intalnim si azi.. asa cum ne-am vazut si ieri…2 straini… un mormant…

…

si stau… si noaptea sta si ea cu mine.. tu stai?
eu plang.. noaptea tace.. tu ce faci?
siroaie de ganduri si vise ce se sfarama in ghilotina timpului..
tu minti.. eu rad.. ne aruncam priviri depresive ca si cum nu am mai sti cine suntem sau ce am fost.. ca si cum nu ne pasa , ca si cum vremea ne-a ignorat cu nonsalanta stupida a unui tzanc in fata banului.. asa cum luna ignora soarele in fiecare noapte ce se pune in fata lui.. asa cum clipele ne ignora pe noi… asa cum privirile ne ignora cuvintele.. asa cum nu mai e nevoie sa punem virgule, puncte.. asa cum ne aflam acum fata in fata.. asa cum privirile se atintesc una asupra celeilalte.. asa cum ochii ne ignora.. asa cum tu ma ignori…
dar clipele.. nu mor.. mor stelele, moare intr-un final si luna.. moare noaptea la ora 7 dimineata.. mor frunzele planse de grutatea toamnei.. mor copacii apasati de vreme… dar clipele nu mor…
asa cum tu esti vesnic.. eu aseara am murit… la lumina unui sfesnic prafuit am mai spus o rugaciune si mi-am dat duhul..
mai stii? am vrut sa avem nemurirea..
dar clipele nu mor…
iar eu aseara am murit.

…

Pleoapele mi se ridica cu atata suplete si dragalasenie, lasand sa patrunda lumina divina, dumnezeiasca, pana si in cea mai adanca retina a sufletului . . .

Chipul imi zambeste caci azi, azi e o noua zi . . . .

Imi strecor piciorusele subtiri in papucii ce-mi mangaie timid talpile. Pasesc cu atata indrazneala catre lumina orbitoare ce intr-o fractiune de secunda imi umple ochii de lacrimi. Caci eu . . . eu sunt singura . . .

Ma zbat in imposibilitatea de a-l scoate din minte si . . . cum as putea? Cum as putea sa-mi explic inexplicabilul? Cum as putea sa renunt la acel ireal de care am fost strans legata, incatusata de rau, mangaiata de bine?

Cum pot sa ma inalt pe cele mai inalte culmi ale indumnezeirii-cum pot sa cad atat de brusc in neant?
Si-acum ma trezecs singura pe marginea celei mai adanci prapastii, sprijinita doar de raceala peretilor, de mucegaiul ce-mi acopera usor obrajii . . .

Si plang . . . Lacrimi fierbinti imi zgaraie chipul rece. . . Ochii clari si lmpezi asemenea unui prunc isi plimba cu o puritate si o inconstienta ,cereasca proiectiile pline de mister. Privesc catre poarta ce ar vrea sa-si deschida bratele pline de milostivenie in fata mea. Tanjesc carte absolut in grava imposibilitate de a-l putea vreodata atinge . . .

Acum nu mai are nici un rost sa-mi intorc capul catre trecut, caci el exista, indiferent daca ma complac in ipocrizia de a-l face pierdut . . .

.

..

.

….

M-am luat cu vorba si acum realizez ca s-a inserat si ziua s-a strecurat vicleana in ipocrizia cu care timpul s-a obisnuit sa ma ignore . . . Ma asez in pat, contopindu-ma in caldura de a fi singura . . .