…

firicele din mine si-au impletit coditele printre palmele tale… ne-am lasat.. si ne-am lasat convinsi de noapte.. ca 2 betivi strangeam in mana dragostea ca si cum ar fi fost paharul de rachiu.. o beam in shoturi..sticle intregi cu pofta unui flamand la cantina saracilor … si… in seara aceea ne-am imbatat.. ne-am imbatat atat de tare incat nu ma mai pot trezi nici acum… capul ma doare, si cum ar putea sa nu ma doara cand tu nu esti aici?

…

stau singura in camera fara ganduri.. fara rost.. imi vars furia pe tastele negre si ele de furie.. nu esti aici..ba esti.. dar mai mult decat aici esti acolo..noptile si-au plans apusul de prea multe ori la fereastra mea…. prea multe vise inchinate si jertfite pe altarul vremii…
tu de ce taci? nu stii cate lacrimi s-au zbatut sa te-atinga? cate clipiri disperate sa te-adore? cati elefanti s-au leganat pe panza de paianjen?
privesc amar la jocul nostru de copii.. si prunci se zbat in letargia vietii asa cum noi ne furam priviri reci atintite pe monitor..

…

zile plang.. si nopti la rand canta serii dragoste.. clipe se scurg.. si timpul injura slove fine catre vreme.. de ne-a lasat.. de ne-a uitat in picaturi de ore..
si zile trec.. soarele rasare curgand in acelasi apus rastignit de vreme..
te tin de mana.. toti ne privesc tihniti de toate.. te imbratisez ca si cum am transformat din luni o noapte..
stafii ne rad in fatza .. eternitatea-i numai a lor..
spune-mi ca nu au dreptate, ca maine vor plange.. iar noi vom rade de dorul lor!

…

ne implinim in directii fade.. ne intalnim si azi… asa cum ne-am vazut si ieri..nu mai tineri, dar mai fericiti.. nu mai frumosi.. dar mai stralucitori…nu mai suntem jumatati, am invatat sa fim propriul nostru intreg.

ne intalnim si azi.. asa cum ne-am vazut si ieri.. privirea-ti injura deplorabil timpul.. vremea a trecut nesimtita acoperindu-ne chipurile cu voaluri negre.. suntem 2 straini privindu-ne stafiile la mormantul dragostei noastre.. genunchii-mi temura sperand sa nu fi murit.. sau macar sa invie.. crucea prafuita zace sub mormanu de buruieni.. am fost oare noi?
ceainicuri ruginite zbiara impiedicandu-se unul de celalalt.. tavanul se cojeste apasat de igrasia ce ne usuca mainile acum cand incercam sa le impreunam..

ne intalnim si azi.. asa cum ne-am vazut si ieri…2 straini… un mormant…

…

si stau… si noaptea sta si ea cu mine.. tu stai?
eu plang.. noaptea tace.. tu ce faci?
siroaie de ganduri si vise ce se sfarama in ghilotina timpului..
tu minti.. eu rad.. ne aruncam priviri depresive ca si cum nu am mai sti cine suntem sau ce am fost.. ca si cum nu ne pasa , ca si cum vremea ne-a ignorat cu nonsalanta stupida a unui tzanc in fata banului.. asa cum luna ignora soarele in fiecare noapte ce se pune in fata lui.. asa cum clipele ne ignora pe noi… asa cum privirile ne ignora cuvintele.. asa cum nu mai e nevoie sa punem virgule, puncte.. asa cum ne aflam acum fata in fata.. asa cum privirile se atintesc una asupra celeilalte.. asa cum ochii ne ignora.. asa cum tu ma ignori…
dar clipele.. nu mor.. mor stelele, moare intr-un final si luna.. moare noaptea la ora 7 dimineata.. mor frunzele planse de grutatea toamnei.. mor copacii apasati de vreme… dar clipele nu mor…
asa cum tu esti vesnic.. eu aseara am murit… la lumina unui sfesnic prafuit am mai spus o rugaciune si mi-am dat duhul..
mai stii? am vrut sa avem nemurirea..
dar clipele nu mor…
iar eu aseara am murit.