…

si stau… si noaptea sta si ea cu mine.. tu stai?
eu plang.. noaptea tace.. tu ce faci?
siroaie de ganduri si vise ce se sfarama in ghilotina timpului..
tu minti.. eu rad.. ne aruncam priviri depresive ca si cum nu am mai sti cine suntem sau ce am fost.. ca si cum nu ne pasa , ca si cum vremea ne-a ignorat cu nonsalanta stupida a unui tzanc in fata banului.. asa cum luna ignora soarele in fiecare noapte ce se pune in fata lui.. asa cum clipele ne ignora pe noi… asa cum privirile ne ignora cuvintele.. asa cum nu mai e nevoie sa punem virgule, puncte.. asa cum ne aflam acum fata in fata.. asa cum privirile se atintesc una asupra celeilalte.. asa cum ochii ne ignora.. asa cum tu ma ignori…
dar clipele.. nu mor.. mor stelele, moare intr-un final si luna.. moare noaptea la ora 7 dimineata.. mor frunzele planse de grutatea toamnei.. mor copacii apasati de vreme… dar clipele nu mor…
asa cum tu esti vesnic.. eu aseara am murit… la lumina unui sfesnic prafuit am mai spus o rugaciune si mi-am dat duhul..
mai stii? am vrut sa avem nemurirea..
dar clipele nu mor…
iar eu aseara am murit.