noaptea asta… e prea tarziu…

ti-as fi scris o poezie.. ti-as fi scris nopti la rand pictate de poeti rozete ale timpului … ti-as fi marturisit ca nu am vrut sa plec… sau macar ca as fi vrut sa raman,..
m-am sarutat cu un strain… un strain mi-a atins buzele ca si cum mi-ar fi strans palmele la piept cu o ardoare aproape parinteasca..
m-am sarutat cu un strain.. atat de aproape as fi zis ca e o parte din mine.. clipim in acelasi acord duelar de vreme ca panze de vas ne-am fi gasit directia…
m-am sarutat… el a zis ca suntem straini…in ochi-i verzi m-am pierdut si eu cum s-a pierdut si vremea… ragea invidioasa limba ceasului.. nemaiputand sa bata asa repede precum bate suflul inimii mele…
m-am saru… never mind.. e prea frumoasa noaptea.. iar mie mi-e prea somn.. nu ca as fi obosit.. dar mi-e prea somn… iar de-nselat.. loiala-i sunt doar noptii…